Concentrarea terenurilor – o temă europeană!

Teme precum acapararea de terenuri și concentrarea terenurilor au fost multă vreme asociate cu țările din sudul planetei. Însă la o privire mai atentă se poate observa că, de mai mulți ani, concentrarea terenurilor agricole este o realitate și în Europa dar mai ales în România. Tocmai în scopul unei mai bune monitorizări și control al acestui fenomen, a fost gândit un proiect de raport prezentat și votat în cadru Comisiei de Agricultură și Dezvoltare Rurală.

Concentrarea terenurilor se referă la situația în care comerțul cu terenuri agricole este caracterizat de un ordin de mărime al achizițiilor de terenuri care nu este uzual în Europa. Cifrele disponibile pentru 2010 indică faptul că, la nivelul UE-27, doar 3 % din exploatații dețineau deja controlul asupra 50 % din terenurile europene utilizate în scopuri agricole și, în schimb, în anul 2012, 80 % din exploatații dețineau doar 12 % din terenurile agricole. Gradul de concentrare a terenurilor agricole în Europa este similar distribuției neuniforme a proprietății funciare de exemplu în Brazilia, Columbia și Filipine.
Terenurile agricole nu sunt bunuri comerciale obișnuite, deoarece solul nu poate fi multiplicat, iar accesul la acesta face parte din drepturile omului. Concentrarea terenurilor agricole în mâinile unui număr mic de actori este asociată cu efecte sociale, culturale, economice și politice profunde în toate statele membre ale UE.

Alături de alți colegi, membrii ai Comisiei de Agricultură și Dezvoltare Rurală am depus 25 de amendamente la proiectul propus pentru vot, care au primit vot favorabil. Am subliniat prin acestea faptul că accesul la teren are un impact direct asupra valorificării multor drepturi ale omului, precum și asupra Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Terenul agricol este cu atât mai important, cu cât principala sursă de producție a produselor alimentare și furajere. Organizarea deficitară în acest caz are legătură cu faptul că statele membre au sisteme de reglementare diferite cu privire la drepturile cutumiare asupra terenurilor și proprietatea funciară, care sunt dificil de comparat. De asemenea, am subliniat faptul că statele membre ar trebui să dețină responsabilitatea exclusivă asupra politicii privind piața funciară. Nu trebuie uitat faptul că obiectivul politicii agricole europene este de a conserva modelul agricol european, bazat pe o agricultură multifuncțională, caracterizată de exploatații familiale și cooperative care dețin capital, de o distribuție amplă a proprietății și de o structură agricolă diversificată, legată de locul de reședință, cu tradiții, certitudine juridică și responsabilitate. Noua generație de fermieri și tineri care doresc să se implice în agricultură aduce un suflu nou în domeniul inovării și punerii în aplicare a unor practici agricole sustenabile, absorbția instrumentelor financiare cu finanțare din PAC, în special FEADR, ar putea asigura condiții favorabile pentru sprijinirea proiectelor lor comerciale din domeniul agriculturii.

Pentru o administrare transparentă a terenurilor agricole, am solicitat Comisiei și statelor membre să asigure colectarea periodică de date în legătură cu suma arendelor și prețurile terenurilor, achizițiile funciare de mare anvergură, încălcările drepturilor cutumiare asupra terenurilor și inflația speculativă a prețurilor pentru toate vânzările și închirierile de terenuri sau de cote de participare de către exploatațiile agricole. De asemenea să creeze un temei juridic pe baza căruia să se asigure, periodic, strângerea de date de calitate comparabilă în legătură cu suma arendelor și prețurile terenurilor pentru toate vânzările de terenuri sau de cote de participare de către exploatațiile agricole din toate statele membre.

Prin amendamentele depuse, am mai solicitat Comisiei să încurajeze împărtășirea celor mai bune practici din domeniul legislațiilor naționale pentru a identifica măsuri de garantare a terenurilor agricole și a activităților agricole și să se asigure că beneficiarii ajutoarelor financiare directe sunt exclusiv fermierii activi. Pe lângă concentrarea terenurilor, o altă amenințare vine din utilizarea terenurilor în alte scopuri decât cel agricol, cum ar fi impermeabilizarea solului, urbanizarea, turismul și proiectele de infrastructură.
(P)